OCUP'A, oc'up, vb. I. I. Tranz. 1. A pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forţa armată un teritoriu, un oras etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosinţă un imobil, un spaţiu locativ. ♦ A se întinde pe o suprafaţă, a se situa. ♦ A reţine, a rezerva. 3. A lua în primire, a deţine un post, o funcţie etc. ♦ Fig. A deţine un loc într-o ierarhie. II. Refl. 1. A lucra într-un anumit domeniu, a avea drept ocupaţie sau profesiune; a se îndeletnici cu... ♦ (Cu determinări introduse prin prep. "de") A se consacra unei preocupări temporare. ♦ Tranz. (Înv.) A preocupa, a absorbi. 2. A se interesa, a se îngriji de cineva sau de ceva; a acorda atenţie deosebită. - Din lat. occupare, fr. occuper.
Sursă : DEX'98 (38555)  - oprocopiuc

OCUP'A vb. 1. v. cuceri. 2. v. subjuga. 3. (pop.) a prinde. (Patul ~ o jumătate din cameră.) 4. v. de-ţine. 5. v. îndeletnici. 6. a se interesa, a se îngriji, a se preocupa, a vedea. (~-te tu de asta.) 7. v. căuta.
Sursă : Sinonime (197484)  - siveco

ocup'a vb., ind. prez. 1 sg. oc'up, 3 sg. si pl. oc'upă
Sursă : DOR (266452)  - siveco

A SE OCUP'A mă oc'up intranz. 1) A-si petrece timpul de muncă sau cel liber; a se îndeletnici. ~ cu albinăritul. 2) A avea grijă; a se îngriji. ~ de un bolnav. /<lat. occupare, fr. occuper
Sursă : NODEX (345344)  - siveco

A OCUP'A oc'up tranz. 1) A lua în stăpânire cu forţa armată; a cuceri. 2) A folosi tempo-rar. ~ un loc în vagon. 3) A cuprinde inclu-zându-se ca parte integrantă (a întregului). Viile ocupă cea mai mare parte din teri-toriul cultivat. 4) A deţine în mod legal (într-o ierarhie). ~ un post. 5) înv. A urmări în permanenţă si complet; a obseda; a stăpâni; a preocupa. /<lat. occupare, fr. occuper
Sursă : NODEX (345343)  - siveco